**

Da, tu!
Vii și-mi desfaci palmele,
mă golești de vise
și fugi în lume cu ele.
Atât de străină
mă simt astăzi
când toată taina
ai răspândit-o
oamenilor.
În cine să mai cred,
dacă și tu
ai luat liniștea nopților mele,
iar în schimb mi-ai dăruit
dezordinea lucrurilor?
Știu, părea atât de banal
să visez și să mă regăsesc
dincolo de această lume
care mă ucide cu judecata ei
atât de impersonală și rece.
Ca un Iuda m-ai vândut,
mă predau, dar nu pledez vinovată
pentru că eu, contrar așteptărilor voastre
nu i-aș condamna pe cei care visează.
Dimpotrivă, i-aș proteja
fiindcă știu că au învelișul fragil.
Cum ai putut să te atingi
de rochia neîntinată
pe care am purtat-o
cu atâta demnitate
și frumusețe 
ani la rând?
Puteai să mă ucizi
și-apoi n-aș mai fi știut
nici de destrămarea
orânduirii acestei lumi,
nici de glasurile care mă osândesc.
În schimb, aș fi auzit ca un sunet final
clopotele care m-ar fi însoțit
dincolo de tot ceea ce n-ați înțeles voi.
Nu-l huliți pe cel care creează
și nu-l goniți cu pietre,
nici nu-i luați visele
care reprezintă pentru el
temelia întregii creații
de până acum.
N-am să mă mai întorc
și o să rămân așa străină,
fără să mă mai citiți.
În nicio filă nu mă veți mai afla
pentru că de astăzi,
din ziua în care m-ați deposedat de vise
a-nceput pentru mine exilul!

din volumul "Excelsior"
tablou: artista Dorina Costraș
https://dorinacostras.com/ro/