Îţi scriu şi nu-i întâia dată
când n-ai să poţi
în ochii mei privi,
cu dragostea de altădată
mai ştii, demult eram copii.
Şi azi pledez nevinovată
când ne-ntâlnim
şi nu vorbim,
nu eşti supărat
şi nu sunt supărată,
sufletele ni le-am potrivit
în ţintirim.
Nu-ţi mai cer mângâieri
precum odinioară,
lumina felinarului te îndemna
să mă strângi în braţe
o dată şi-ncă o dată,
iar clipa fermecată
parcă nu se mai termina.
Îţi scriu din când în când
şi îmi fac rău,
biete scrisori
fără destinatar
cu cât mă îndârjesc mai mult
tu dinainte îmi apari.
Nu te ascult,
eşti o nălucă
te-aş alunga
dac-aş putea
fiindcă îmi pui visele pe fugă
mă mir şi că te-am cunoscut cândva.
Îţi scriu când plouă şi când ninge,
uitându-mă peste umăr încet
atât de des în linişte ascult
pasul absent!
Ce şansă am să îmi răspunzi,
măcar cu o iscălitură
să am dovada că mai eşti
tu, singura dragoste
care mi-ai fost pură?
din volumul "Toamnă. Rugină. Şi celelalte..."
photo credit: Ursula Sandner
