I-am dat un patru şi-am plecat...

"A fost o vreme când ne-am iubit. Eram frumoşi şi tineri, ne ţineam în suflete idealurile aprinse şi luptam împreună pentru ca acestea să-şi afle într-o zi împlinire. Trupurile noastre parcă sculptate pe-atunci, au locuit de-atâtea ori plaja în zilele de vară. Era şi cald, şi răcoare, iar noi nu ne mai săturam de dragostea noastră. Iubeam milimetru cu milimetru fiinţa ce nu-nceta să mi se ofere cu tot sufletul. Astăzi, când mi-aduc aminte de-acei ani, stau şi mă-ntreb unde a dispărut toată încrederea în visurile noastre? O mare parte din ele, le-am împlinit. Însă pe măsură ce-a trecut timpul şi ne-am copt, am pierdut din vedere dragostea. Şi treptat, ne-am transformat în nişte străini. Era mult mai absent, mai indiferent. Nimic din ce era el altădată, nu-mi mai iscodea privirile languroase. Am strâns într-un impuls de moment degetele în pumn, crezând că astfel voi reuşi să potolesc lacrimile. Dar n-am reuşit. Iar atunci când am realizat că nu mai există sorţi de izbândă şi că ne lovim zilnic de-acel zid de tăcere ce s-a înălţat între noi, i-am dat un patru şi-am plecat. Pe unde mai eşti astăzi, iubitule? Ştiu că şi tu eviţi oglinzile, ca să nu vezi unul faţă de celălalt ce mult ne-am schimbat..."
- fragment din romanul în lucru "Ai toate feţele Evei"

sursă pictură: http://dorinacostras.com/ro/