Fericirea...

Fericirea!
Ce-i fericirea?
am bătut la uşa ta
şi te-am întrebat...
Glasul născut din dragoste,
liniştea ce s-a răspândit peste toate
sau zâmbetul în colţul gurii - poate?

Nu mi-ai răspuns,
dar mi-a ajuns
într-un târziu
când cu privirea
m-ai pătruns
de am crezut
pe mine că nu mă mai ştiu...

Ah, fericirea e o stare binecuvântată
pe umeri aripi de îngeri ea poartă
şi bate la uşa noastră să vadă
dacă se poate strecura.
Nu-i vinovată, dacă mereu
e zăvorâtă a inimii poartă...

Fericirea! 
Ce-i fericirea?
am bătut la uşa ta
şi-atunci m-a pătruns.
Nu mi-a mai trebuit 
niciun răspuns...

din volumul "Întâlniri"