Am luat toamna şi-am înmulţit clipele, bucuriile, împlinirile. Chiar şi nedreaptă uneori, viaţa îţi oferă atâtea daruri de care te poţi bucura. Faptul că exişti, că dai sens şi viaţă oamenilor, lucrurilor. Eşti cea mai minunată făptură, omule. Creaţia binecuvântată ce poate planeta salva. Întinde mâna, vindecă-i rana, încearcă să-i fi planetei tatăl şi mama. Avem nevoie de-un veac de un leac. Singur ca om nu pot schimba ceva. Ia toamna în inima ta, numără frunze, adună clipe, lasă emoţia să se-nfiripe. Şi răi. Şi buni. Egoişti. Trişti. Oamenii s-au transformat. Ce păcat!O parte din ce n-am salvat s-a surpat. Voi lupta zilnic, nu voi renunţa. Lumea-i parte din mine, sunt parte din ea. Mă simt datoare să vă trag înapoi pe voi, cei care, aţi fost cuprinşi de puhoi. Răbdare! Cu răbdarea sădeşti dragoste şi lumină pe chip şi în inimă. Nu voi renunţa. Pe mine, pe tine, pe voi toţi vă voi salva. Odată cu toamna ce s-a aprins în inima mea."
No comments:
Post a Comment