Nadina

Nadina

Tuesday 15 October 2013

Vin ploile...


















Vin ploile
în ropote, la vale,
Şi fiecare picur
e-o chemare...


E toamnă,
ploile vin des,
în amintirea-mi
noi scenarii ţes...


Vin ploile,
iar timpurile
curg în noi...
ca-ntr-o şindrilă
părăsită...
vin ploile de toamnă
şi mă las iubită...


Simt cum îmi picură
sub streaşină,
în prag de seară...
citesc, ascult,
cum vine o rafală...


Şi-ntâmpin ploaia,
străbătând cerdacul,
rugându-mă fierbinte
să nu-mi inunde iatacul...


Vin ploile,
iar păsări,
pe cer
în stoluri rotesc,
sunt nori trimişi,
sunt nori chemaţi,
nori ce pretind cu ploaia
a fi fraţi...

Aş fi avut...



















Aş fi avut
multe să-ţi spun:
ce e cu noi,
ce se întâmplă - azi - cu tine,
Dar brusc,
m-am răzgândit
şi le-am învelit, toate,
în mine.


Aş fi avut încrederea
că Pământul
în palmă ne ţine,
că suntem doar doi:
eu cu tine!

Aş fi avut curaj,
poftă şi pasiune,
dar simt, treptat,
o parte din acestea
le-am pierdut
prin tine.


Aş fi avut,
dar astăzi nu mai am,
Ce rost are acum
să le-aduc în prim plan?

Nimănui hărăzită...


















Sunt doar a lui,
doar a vântului
de când ai plecat...
doar el
îmi poate răvăşi pletele,
cum făceai tu cândva...


Şi închid ochii,
în adierea de seară -
te simt...
e un exerciţiu
cu care
atât de des -
mă confrunt.


De e frig afară,
pe umeri eu simt
atingerea ta uşoară -
tu mi-eşti vânt!

Şi bat în ferestre
cuvintele tale,
cuvinte pe care
nu le-ai mai rostit nimănui...
şi-mi aduc veşti
cu şi despre tine,
că acum tu eşti, al cui?

Şi-ţi trimit şi eu
cu toată suflarea,
după cum pot...
toată dragostea
şi încântarea
c-aş vizita la braţu-ţi
capitala...
e un gând firesc,
pe care-l alung
când toate vuiesc şi-apoi
în mine - de toate -
iar mă-nvelesc...

Mă rog...













Mă rog neîncetat, de când,
nu mai e sănătate pe Pământ
şi florilor le cer lumină,
o încercare, ce poate alină!


Mă rog în gând
să fie sănătate pe Pământ
şi uit cât de uşor
rămânem în piciorul gol...


Mă rog la toate câte sunt
să bem din cupa sănătăţii,
cu toate vreau un legământ,
vreau stindardul dreptăţii!

Că mulţi sunt, Doamne, gârboviţi
de boli şi de păcate,
ar trebui să ne rugăm cu toţi,
atât, cât se mai poate!


Să ne rugăm cât e lumină,
să ne rugăm în ceas de seară,
a ceasului molimă să nu ne fărâme,
pe-această lume să nu rămânem doar urme...


Mă rog neîncetat,
mă rog fierbinte
şi dragostea, nădejdea eu îmi pun
în astă rugăminte!

Si azi stărui în iubire...











E-o dovada de iubire
sa-mi las frunzele sa cada,
e deasupra dragostei
fulgii sa cearna gramada...

Toamna amintirilor,
toamna revederilor,
rasul,plansul si surasul -
toate dau ton si culoare
si devin imbratisare...


Gandul,visul ma indeamna,
chipul tau drag, des ma cheama,
nici ploi, nici raze de soare
si nici cruda departare 
nu a dus la vreo uitare.

Bratul clipei te asteapta,
viata mi-e emotie - toata,
sunt si visul, si dorinta,
dragostea, in noi - credinta.


Si azi starui in iubire,
amintirea ma indeamna,
pe rand clipele invoc
si de sub streasina casei
turturele ganguresc,
dorul de tine continuu
peste zari il raspandesc.

Te regăsesc în alergare...
















A fost un pas,
ce-a început cu tine...
şi-n acest ritm
mi-a fost dat să te recunosc...
când sunt confuză
tu ştii bine:
îmi risipesc îndoielile - prin tine...


Alerg...
fiind singura activitate,
care mă face - astăzi,
să te simt de mine-aproape...


Îmi ghidez paşii
prin oraşul,
Unde, cândva, ţi-aveai
şi tu - sălaşul...


Iar toată această determinare
are ca fond, o dragoste, pe care
nu pot s-o uit,
cu care, am înţeles demult -
nu pot lupta...
dar ştiu, că dacă îmi doresc,
sporesc prin ea!


Alerg...
şi îmi bat paşii
pe cărări demult uitate...
Azi frunze cad,
nu pot decât să-ţi mulţumesc
că m-ai ghidat cândva...
şi-ţi sunt recunoscătoare
că la cârma propriei vieţi,
e astăzi - în integritate -
doar persoana mea...


Te regăsesc în alergare
şi asta mi-este astăzi alinarea,
doar astfel liniştea mi-o potolesc,
încredinţată fiind,
dacă am să te mai întâlnesc,
la unison cu tine,
pasul am să mi-l măresc...

În ritmul inimii mele...












În ritmul inimii mele
bat azi, sacadat - clipele
şi nu găsesc nicăieri mângâiere
oricât mi-aş întinde - aripile.

Răsună ziua,
răsună şi noaptea,
gongul răsfrânt - al inimii,
caut o cale,
o alinare,
tot ce-ar putea
zâmbetu-mi din nou dărui...


În ritmul inimii mele
se scurge secunda de când am plecat,
visez la ploaia de stele,
la ochi-ţi - neîncetat....


Te-am lăsat o secundă
şi-napoi n-ai privit,
am rămas cu dorinţa de-a te fi iubit...
se scurge clipa,
se scurge şi ceasul,
fiecare din noi îşi urmează - tăcut -
pasul...