Nadina

Nadina

Thursday, 19 January 2017

Cât o să mai creştem?



















Cât o să mai creştem?
cu fiecare secundă
ceva din iubire şi viaţă,
simt - ne inundă...

Cât o să mai creştem?
cât o să ne mai naştem
pentru a pleca?
aş vrea să pot rosti:
mai stai!
aşteaptă-mă,
nu îmi frânge secunda,
mai lasă-mi o fărâmă de speranţă!
nu ştii că am pus în ea viaţă...

Nu te cutremura!
şi nu te teme,
mai e drum lung, 
ar fi frumos,
mult prea devreme
ca să ne facem nevăzuţi.
Noi care de la început
nu ştim cât o să creştem,
nici cât am crescut...
mai avem o luptă de viaţă
de purtat sub scut!

din volumul "Întâlniri"

Wednesday, 18 January 2017

La Şiria, Slavici este mereu ACASĂ!












Astăzi este comemorat scriitorul Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848). Cel de la care am învăţat că liniştea propriei colibe face să pălească orice alt avut material. Că alergând după o himeră - cum e banul - pierzi oameni, te înstrăinezi de tine şi-ţi pierzi umanitatea. Tot de la Slavici am învăţat că dragostea de mamă e infinită. Că într-un anumit context social, a trăit cândva, Mara. Şi-am refăcut de-atâtea ori, alături de ea, drumul Lipova - Radna - Arad. Şi-am învăţat că omul sfinţeşte locul, precum părintele Trandafir. De aceea, astăzi, la aniversare să nu îl dăm uitării pe cel care s-a născut, trăieşte prin operele sale şi ne-a făcut mereu cinste prin faptul că a fost arădean. Pentru că merită să îl cinstim, pentru că la Şiria, precum şi-n inimile noastre, Slavici este mereu ACASĂ!

Tuesday, 17 January 2017

Unele maşini de scris...















Din unele maşini de scris
ies flori, binecuvântând
duminicile sfinte...
din altele ies cuvinte
ca să-ţi aduci
din când în când,
iubitul meu, de noi - 
aminte...

Din unele maşini de scris
am văzut buchete imense,
din altele, pe pagini 
ce s-au scris
momente intense...

Mi-e drag mirosul cernelii
mai mult decât tastatura,
aşa cum mi-e drag
foşnetul unei coli,
iar la tine dragul meu,
mi-e dragă făptura 
ce-ascunde comori...

din volumul "13 minuni"

Când iubeşti e simplu să te iei la trântă cu sufletul...















Când iubeşti e simplu
să te iei la trântă cu sufletul.
Nu mai ţii cont de consecinţe,
dar cât te arde sufletul
pentru unele cuvinte
rostite prea devreme
şi pentru râsul amar
cu care încerci
să-ţi convingi inima
că totul va fi bine.
Nu va fi bine!
Şi ştii de ce?
Pentru că nu poţi uita
de pe o zi pe alta,
pentru că dragostea
şi-a făcut sălaş
şi oricât ai alunga-o
se-ntoarce,
îţi vorbeşte
şi te convinge.
Când iubeşti e simplu
să te iei la trântă cu sufletul,
altfel, n-ai mai face-o...

din volumul "Poeme pentru el"

Saturday, 14 January 2017

Odă Luceafărului...


















Mi-ar plăcea să-ţi cânt
despre floarea albastră,
despre toate minunile
care i s-au întâmplat omenirii
de când fizic nu mai eşti,
de când numai prin poezie, 
tu ne locuieşti...
Şi-aş vrea, aşa cum te ştiu - Luceafăr,
în gerul care s-a pornit să pot să te-apăr,
îţi promit: ca-n fiecare an te vom omagia,
vom respira, vom recita, vom retrăi poemele-ţi pe veci
din inimi nu o să ne pleci.
În lumea ta, ştiu, iar te simţi stingher şi rece
după cum spus-ai vreme vine, vreme trece,
însă omenirea nu se mai îndeletniceşte cu iubirea.
Oamenii de-acum, au uitat să fie buni
şi să creadă în minuni.
Cu vorbe sufletele iscodesc,
se pierde neamul românesc
şi poezia în inimile lor nu mai străluce
ca odinioară: ne moare limba, sfânta ţară,
dar tu, atâta timp cât cu noi eşti
de-o destrămare a neamului ne fereşti!

Flori de gheaţă (ce mă readuc la viaţă)...















Flori de gheaţă
mă învaţă
şi mă readuc la viaţă.

Culoarul alb
dinainte-mi se întinde
şi o să vin degrab',
iubitul meu, răspunde:
aşa-i că-s mai frumoasă-n iarnă
ca niciunde?

Vom lăsa viscolul să cearnă
tot frigul care-n oase ne pătrunde,
toate greşelile pe care
nu le-am putut ascunde.

Flori de gheaţă îndrăznesc,
pe la ferestre tot mai des poposesc
şi-acest tablou îmi pare nelumesc
în truda noastră după ce-i firesc.

Ale inimii bătăi se-aud întruna,
prin nămeţi înaintez ca nebuna
s-ajung în zori,
să-ţi pun la ferestre
de gheaţă - flori,
ca-ntr-o poveste
s-alunecăm în basmul
ce ne-a fost scris
pe-acest pământ:
nouă, muritorilor de rând...

din volumul "Întâlniri"

Friday, 13 January 2017

Punctele cardinale ale inimii mele...














Punctele cardinale ale inimii mele 
au luat-o razna,
o fi vreo caznă adăugată
la nopţile nedormite
de când te ştiu pe drumuri pribegite.

Tu eşti busola după care mă ghidez,
de ceva timp m-am dezorientat,
nu ştiu ce mi s-a întâmplat
răspunsuri caut încă
şi-n timp ce le aştept
iubirea sper din urmă să ne-ajungă...

De la o vreme obosesc, 
prin mintea şi inima ta
e-o cale-atât de lungă
încât inimii mele
îi este imposibil să ajungă.

Am încercat, gheţari de-a lungul timpului
eu am escaladat şi nu am izbutit,
de-atâta timp trebuia să te fi găsit.
Mi s-au resetat punctele cardinale ale inimii,
chiar şi aşa te pot iubi...

din volumul "Întâlniri"