Nadina

Nadina

Sunday, 28 August 2016

Recenzie "Lupii trecutului. Sofia" - o poveste despre cum fiecare om duce o luptă cu sine...



















"Lupii trecutului. Sofia." este un roman al scriitoarei contemporane Nataşa Alina Culea şi se încadrează în categoria cărţilor din a căror lectură nu te mai poţi desprinde. Povestea Sofiei şi a lui Fabian este una captivantă, intrigantă. Dacă Sofia este personajul care poartă cu sine stigmatul trecutului, un trecut impregnat în fiinţa-i; Fabian este personajul care realizează că viaţa nu poate fi clădită în funcţie de cerinţele societăţii, că uneori contează ca pentru propria împlinire să îţi urmezi inima. Societatea propune anumite tipare după care indivizii încearcă să se muleze precum într-un pat al lui Procust, fără a mai ţine cont de propriile năzuinţe şi aspiraţii. Cei doi protagonişti se confruntă cu mentalitatea societăţii, mentalitate a cărei promotori sunt şi ei înşişi. Romanul înfăţişează o frumoasă poveste de dragoste care ia naştere în limitele conduitei unei societăţi care se ghidează după reguli şi promovează aşa-zisele bune moravuri, care în realitate sunt doar nişte aparenţe în spatele cărora ne ascundem majoritatea. Acest roman poate fi considerat pe bună dreptate unul psihologic deoarece relevă zbuciumul sufletesc al individului care încearcă să-şi valideze existenţa într-o societate în care primează aparenţele, şi nu esenţa. "Lupii trecutului" sunt acele voci care îţi anulează prezent şi viitor, plasându-te într-un trecut căruia nu i te poţi substrage. Mi-a plăcut modalitatea în care au fost construite personajele, acestea fiind tipologii de personaje a căror acţiuni relevă relaţia dintre ele şi în acelaşi timp adâncesc misterul care va fi elucidat de către personajul feminin în momentul cheie al vieţii sale când va hotărî să se "dezbrace" de toate secretele în faţa bărbatului iubit. Am citit şi recitit acest roman pentru a-mi confirma spusele de mai sus şi recomand cu toată încrederea spre lectură această poveste plină de pasiune şi mister, captivantă şi cu uşoare urme de umor fin care se pot desprinde din filele acestei cărţi. Am rămas şi cu câteva pasaje foarte dragi, la care să revin de fiecare dată:
1. "Nu mă aştept să mă caţăr pe muntele fericirii şi să rămân acolo, utopia asta e pentru creduli, dar nu se poate ca asta să fie tot, amorţeala asta care picură din gânduri în membre şi mi le îngreunează; nu, trebuie să fie ceva mai mult, trebuie să fie!"
2. "Iubirea sfidează toate legile firii, le dă de toţi pereţii...atunci când vrei să-ţi vezi persoana iubită, nu mai există coordonate..."
3. "Toată viaţa am alergat în lume după iubire. Mă împiedicam de oameni ca de pietre, îmi tăiam tălpile în uitările lor ascuţite, îmi ceream iertare unora că i-am atins, altora le ceream să mă ierte că exist şi că nu m-am născut ca toţi ceilalţi, în orânduire (...) Nu mai număram răni, număram împreună bătăile inimii tale. Şi erai. Şi eram."
4. "Am urlat amândoi pe acoperişul lumii şi stelele ne-au vorbit despre miracolul existenţei noastre. Acel sfârşit de noiembrie pe care nu-l vom uita niciodată."
5. "Inima ta este o gară, un adăpost temporar de unde aştepţi următorul tren, niciodată un port unde să se ancoreze o femeie."
6. "Asta ar trebui să facem toţi cu rănile noastre, să le transformăm în perle sau în artă şi-apoi să le purtăm cu mândrie, ca pe un simbol al triumfului..."
7. "Doar tu aduni tăceri, tu şi doar tu...Nu ştiu dacă mai există femei care ştiu să asculte liniştea, dar în niciun caz nu ştiu să o asculte ca tine."
8. "Fericirea este greu de dus, îi simţi povara? Are aripi de plumb!"
9. "Vineri, Sofia mă aşteaptă în pat citind o carte - uneori citeşte cărţi, alteori citeşte oameni."
10. "Bărbatului pe care l-am iubit.
Ploaia îţi va şterge paşii,
Vântul ne va spulbera în colţuri de lumi,
Ne vom purta suportabilele poveri (...)
Vom închide uşi în spatele cărora ne vom prăbuşi.
Pentru un praf de iubire.
Deşert fără tine, continui să merg.
Prea târziu pentru noi,
Prea devreme pentru lipsa ta.
- Ar fi fost pentru o viaţă?
Nu vom şti niciodată..."
11. "Muzele se nasc, ele nu devin, tot aşa cum nu vor muri niciodată..."
12. "Îţi mulţumesc că eşti tu, cu toate chestiile magnifice pe care le spui, dar şi cu prostiile pe care le debitezi; că de când ai apărut în viaţa mea, nicio zi nu mai seamănă cu alta, dar toate seamănă cu tine; pentru că aş vrea să fug de o mie de ori de tine şi să mă întorc tot de atâtea ori; pentru dezordinea pe care-ai provocat-o atomilor mei; pentru că oriunde aş fi fără tine, nu este locul unde vreau să fiu; pentru că aş sta o viaţă să-ţi număr bătăile inimii; pentru că senzualitatea ta este un exerciţiu cardiac căruia abia-i fac faţă, dar nu aş renunţa la ea..."
13. "Nimeni nu vrea să moară, deşi nimeni nu ştie să trăiască."
14. "Vreau să fiu vioară, să fiu un arcuş de vioară care redă muzica divină , simfonia cerurilor. Viaţa mea este o bătaie de aripi."
Felicitări, Nataşa Alina Culea! 

Friday, 26 August 2016

Să fiu copil...



















Să fiu copil,
ah, cât mi-aş mai dori
să strâng în braţe noaptea jucării,
să râd, să cânt, să arat lumii
cât de fericită sunt...

Şi să mă bucur 
de fiecare bucată
de fericire care pe pământ
mi se arată...

Să fiu copil,
să fiu iubire
şi să reuşesc, Doamne,
cum făceam demult:
sufletul să mi-l ascult,
să plâng, să râd,
să pot să lupt...

Să nu mi se pară nedrept
un lucru care-ntârzie
când îl aştept...

Să fiu copil,
cât îmi doresc
şi să călătoresc
în alte lumi,
să cred că sunt posibile
minuni...

Ah, cât aş vrea, 
te rog eu, minte-mă,
spune-mi că se mai poate
să fiu copil
măcar pentru o zi sau noapte...

din volumul "Tărâmul magic al copilăriei"

Tuesday, 23 August 2016

Îmi eşti rămasul...















Mă-mbrac cu tine-n fiecare gând,
la ceas de seară tu mi-eşti straiele
şi tandru mă-nveleşti...
Tu îmi eşti clipa,
îmi eşti ceasul,
din toate câte
mi s-au întâmplat
îmi eşti rămasul...

din volumul "Poeme pentru el"

Mi-e dor de tine (şi poate nu ştii)...















Numai gândul că peste munţi şi văi
m-aşteaptă calzi şi sinceri
întotdeauna ochii tăi
de înger...

Doar acest gând îmi dă putere
şi determinare,
nici nu ştii că-mi faci bine
când dragostea-ncărcată-n raniţe
o trimiţi la mine...
Şi numai gândul că eşti,
fericită că-s şi eu pe pământ
şi mi-a fost dat să te zăresc
o clipită şi-atât...
Viaţa mea a primit mai multă lumină
de când, fără să vrem ne-am cunoscut,
străini părem, însă avem acelaşi gând
şi ne-am trezit iubind...
Numai gândul că eşti,
acolo, undeva,
că trăieşti şi respiri,
mă doreşti aievea...
Ceva mă cheamă,
continuu mă îndeamnă
să mă-ntorc în ţinutul în care
n-am îndrăznit să te ţin încă de mână,
ah, inima mea cât ar vrea a ta să rămână
dacă s-ar putea...
din volumul "Poeme pentru el"

Mi-e dor de tine (şi poate nu ştii)...















Mi-e dor de tine
cum le e tălpilor de mare
şi pletelor de tandrul soare...

Mi-e dor de o îmbrăţişare,
de blânda şi dulceaga sărutare...

Mi-e dor şi nu vezi,
nu mă crezi
în noaptea speranţelor
mă pierzi...

Mi-e dor cum nu mi-a fost vreodată
şi m-aş lăsa îmbrăţişată,
la nesfârşit sărutată...

Mi-e dor şi printre-atâtea inimi
ce-s străine,
a mea azi bate numai pentru tine.
Te caută, te-aşteaptă,
nu se dă bătută
şi după cine-i este drag
mereu se uită...

Mi-e dor de tine
şi poate nu ştii,
m-aţâţi mereu,
în şah mă ţii...
Nu ştii că-i greu?
nu-ţi cer să mi-aparţii,
ci doar să fim
nevinovaţi copii
ce numără până târziu stele
şi cred că li se vor îndeplini dorinţele...

Mi-e dor de tine
şi mă simt uitată,
te vreau mai mult ca niciodată...

din volumul "Poeme pentru el"

Când nu mai ştii ca să îmi fii...















În fiecare gând te port cu mine
şi-mi răspândeşti în toate cămările sufletului
lumină, iubire şi-un gram de speranţă...
Iubitul meu, tu îmi dai viaţă
şi-o iei mereu
când nu ajungi,
când nu îmi scrii,
când nu mai ştii ca să îmi fii...

din volumul "Poeme pentru el"

Tuesday, 16 August 2016

Mi-e dor de Munţii Apuseni...















Mi-e dor de Munţii Apuseni
şi când le trec pe dinainte
de tine, dragul meu
mi-aduc aminte...

Cum ne-am iubit
în plină vară
şi am schimbat priviri pieziş,
acum mă-ntorc cu inima târâş
în Apusenii mult iubiţi
nu-ţi cer să mă urmezi,
nici să-mi promiţi ceva anume,
mi-ajunge s-ajung în inima lor
să te simt pe tine, Dor...

Mi-e dor de Munţii Apuseni
şi o să-i îmbrăţişez încă o dată,
că nu te voi găsi la a lor poale
eu te rog mă iartă...

Mi-e dor să urc
cu raniţa în spate
şi să te simt
că eşti în toate...

din volumul "Poeme pentru el"